ca niște păsări venite să-mi facă rău
gânduri negre se năpustesc din toate părțile
înfometate și așa de multe ciocuri deschise aripi
sufocă singurătatea mea
devorată de la piele începând
îmi simt măruntaiele plutind ca niște fumuri

lumea dispare după acest nor
de forma trupului fără formă
ciugulit cu iubire cu tot

sunt purtată ca pe un roi
deasupra florilor de muselină
miroase a miere vântul de tei
taie în două neliniștea mea
fraternă
se avântă cu anvergura
dorului mă abandonează
celui pregătit să țină piept
gândurilor astea dese
forfotitoare
cu gheare să lase urme în
sufletul tău
nu se poate lipsi de mine