moartea și-a aflat habitatul perfect
după lungul marș din viu în viu
a poposit în locul unde două lumi se întrepătrund ca două pâlcuri de ceață
rachetele brăzdează carnea albastră a cerului
rima lor atinge cuiburile de mitralieră
sar schije din piciorul metalic al lui Dumnezeu

mă gândesc că nu există antidot pentru război
iar oamenii au termen de garanție
după ce expiră
service-ul ceresc nu mai asigură reparații

printr-un simplu clic pe trăgaci aș putea să evadez din infernul acesta
în colțul de sus al vieții există un X
dar arma mi-a înghețat în mână și mi-e greu să-mi țintesc îngerul de la distanță
trasul la țintă în icoane e un fel de voodoo cu taxa inversă
aș putea să dezertez cu zâmbetul pe buze
nu mai cred de mult în oameni
picioarele mi-au înghețat în bocancii rupți de lungile marșuri în tăcere
liniștea corodează materia
să spargă cineva oglinda în care mă privesc
camaradul de alături zâmbește trist prin mine