asiști la împerecheri aranjate
rolul pe care-l joci
zice lumea că-i încruntat sau crispat
că e amor
e viață
îți demonstrezi trăiri catastrofale
figuri desenate de tine
a viciu sau vis așa cum ai aranjat ramele
strâmbe și ruginite
pe marginea pragului de la intrare
urletele respirației tale
nu mai interesează pe nimeni
mereu cauți un cuțit pentru erecția ta zilnică
apoi te bați cu pumnul în piept
că sângele tău s-a prelins peste piciorul meu
respirația s-a zvârcolit peste aerul acesta degeaba
chiar dacă urli ca un nebun când citești aceste rânduri
- excitant, dar unde-i poezia?

răspunde-ți înaintea altora
ieși din găști lingușitoare
și bea o bere la umbra unui copac
rolul pe care-l joci bătrâne
îl fumez acum în orbirea pe care mi-ai dăruit-o
din prima zi a dragostei noastre

decembrie 2009