sunt martorul iluziilor mele
mă pierd prin viață dar și printre stele
da recunosc sunt doar un visător
însă nu pot să fiu nepăsător.

iubesc căci oamenii iubesc adesea
urăsc atât cât să îmi treacă setea
cu fiecare zi ce se strecoară
realizez că viața-i o comoară.

nu am regrete mari ce ușurare
sunt valul ce se plimbă încet pe mare
sunt tot ce poate fii dar nu mai este
rămân ce-am fost și-atât doar o poveste.

nici glorie nu vreau nici recompense
îmi place să fiu simplu și să-mi pese
de cel ce întinde o mână să-l ajut
am făcut bine atât cât am putut.

ce pot să mai spun îmi văd de drum
acum focul e viu mâine e scrum
viața-i frumoasă merită trăită
iubește ai voință și credință.