Derulez cu încetinitorul în minte
ultima repriză din meciul decisiv de kumite
când cele două echipe se aflau la egalitate
după numărul de puncte acumulate.
Stăteam față în față cu un tip lung și
neîndemânatic care lovea cu picoarele în aer
ca într-o minge de fotbal. În primele două
reușisem cumva să ne punem unul pe celălalt
la punct. Apoi în ultima el a pus deasupra
mea punctul pe i cu o lovitură neregulamentară.
Era unul din acele momente în care
gustul sângelui și aroma unor lauri deveneau
una și aceeași culoare.


11.07.2015;
09:47