sub foarfecele nopții
Croitorul alcătuiește pânzeturi de umbre
luna pășește în cârje de raze pe cer,
făpturile nopții pătrund în vise
tăcerea e singură,
un strop din ea cuprind în lingură
mi-l vărs în mațe alcătuind în mine taina,
de nor stelele își trag pe ele haina
în grădină-s poezii de corole

din întâmplare sunt egal cu mine,
insomniac, mintea îmi e o miriște
sunt rigă peste îngerii din Liniște
clipa e-n sorginte de zei
ctitorind miezul Poeziei

mi-a mai murit un neuron în lupta cu Tumultul,
călare pe Zgomot vine dimineața
te întâmpli în odaie
inaugurarea zilei se face cu vorbă în plus
strada mustește în puls
pâinea pe masă în alergări spre serviciu
e un viciu,
probabil
se poate mânca și reciclabil