poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2015-07-04 | | nu mai călca trufaș când pleci în pelerinaj prin oasele mele îmi ceri alb privind fix în ochi abisul în care faci obstinat escavări de fiecare sărbătoare creștină eu flutur degetele parțial atentă mdaa hmm ce să zic am mai auzit cuvinte au rostogolit spre mine sfaturi mirosind înțepător a impuneri bineînțeles că mi-ești drag da da dar eu respir alte arome gura îmi fuge spre orizont lăcomind totului nu mai știu de unde adun invocări care au coadă de curcubeu împărțește-mi trupul tău mi-e dor de o moarte curată savurată pe îndelete supernovele din sângele meu fac explozii repetat (posibil ca amețeala din cartilaje temporară să provoace violete cataclisme) împletesc genele vremii în cosițele bucuriei mele de a desface (cu cert profesionalism) în felii subțiri fleica rozalie pusă pe grătarul vieții (bine friptă în sânge sau parțial arsă rar bucătarul o nimerește conform gustului tău care) scoate un fum dens sau poate îndoiala pe care urc seară de seară rănindu-mi tălpile până la tine are un efect de domino incontrolabil nu mai călca trufaș pe rană repeți doct potrivind monoclu ochiului orb bulgărele de nea a plecat din vârful muntelui și nu ți-ai dat seama acoperită de aripi de înger veghez tăcută flacăra din vatră periodic rămân fără lemne defrișările au atins un record istoric munții stâncoșii ai inimii mele au început să exhibe granitul timpul încătușat în memorii zdrobite plânge amarnic cu premeditare urechea lumii e surdă nu-i nimic vom trece și apocalipsa aceasta vom curăța pruncii scheletici de pe unghii vor râde sălbatic umbrelor coastele noastre de diamant rugăciunile din ele depășesc veșnicia cu mult nu-i mai adună sunetului arpegii comune scrumiri de văzduhuri galaxiile sunt doar interfața chipului meu țărâna poate să țipe n-o să mă muște de lacrimă umilirea e seacă nici o aripă nu se-nfruptă din zbor înfierată unde să ridic templu genunchilor mei o artroză rebelă nu-i cel mai bun topometru smereniile strâng nu știu cum ghem clipele transfuge salt ridic cerul cu fruntea în sinapsele cordului mai înalt ca lumina falangele împădurite croșetează surâsului meu șal curcubeeic tu vorbești despre viață aseptic fonemele mumificate pe care le-arunci ca pe gloanțe nu decojesc dimineților nici o feerie de mâna a treia în mine dumnezeu nu știe sta în genunchi
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate