poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2015-07-02 | |
aseară m-am visat copil undeva prin ‘85
pe scena școlii vechi în cadrul unui eveniment patriotic colegii și învățătoarea din clasa a I-a erau acolo așa cum îi știu de o viață în alb – negru stăteam într-un scaun cu rotile îmbrăcat în costumul de șoim al patriei și citeam o poezie dintr-un caiet pe care îl aveam în poală deasupra căruia îmi tremurau palmele și memoria (visul a început imediat după ce am spus titlu așa că o să pun puncte puncte pentru că nu mi-l amintesc) puncte puncte mamă tușește-mi abcdarul la ureche ca să devin uzina unde se lucrează în patru schimburi în care muncesc conducte salopete mașinării + zgomotele stridente ale viitorului ~ uzina care flutură prin geamuri sparte panglicile de la aniversarea de anul trecut unde nu a fost nimeni absent dar nici prezent ~ uzina care-și păstrează fericirea ascunsă în angajații morți de cancer pe care îi readuce dimineața la serviciu ~ uzina care scrie poezii la lumina chioară din ghereta paznicului poezii puse la panoul din curte în timp ce plouă bate vântul și fulgeră și paznicul se zărește în iarbă tușește-mi mamă în inimă pentru a se stinge iluminatul cu sânge din hală să se pornească bezna aia de la sânul tău atât de necesară în împlinirea normei impusă de partid cât timp au aplaudat ei (nu-i poți vedea dacă reflectoare puternice îți apasă ochii) eram ocupat cu plânsul unuia din mine ziceam uite sunt într-un scaun cu rotile încă din copilărie deși știu sigur că acest obiect dotat cu toate facilitățile psihice deteriorate aduse la zi face parte din istoria mea recentă inclusiv suportul pentru picioare rupt mă gândeam cum va continua viața fără micile tristeți de care știam sigur că nu m-am bucurat cât trebuia eram pregătit să nu te mai întâlnesc să nu ne mai plimbăm pe strada unde ne-am imortalizat picioarele într-o fotografie rămasă dincolo pe un hard o să fiu călăuzit de alte mișcări decât cele conștiente (mi-am zis și ei aplaudau) mă vor muta (aplauze) imediat ce se va termina spectacolul dintr-un pat în altul pe brațe care uneori vor mirosi a transpirație (aplauze aplauze aplauze) visul și realitatea au făcut rocada mare am murmurat la microfon îngânat de microfonie au pus între mine și tine furnalul reginei începusem să suspin pe scenă eram un copil falimentat și în lacrimile de pe obraji se reflecta tabloul cu tovarășu’
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate