poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2015-06-30 | |
apărea din nimic, unde nu credeai,
rămânea o senzație fină a trecerii, încet, încet, teritoriul devenea prezență în care să te scalzi spre contopire, să te ghemuiești, să te învelești în puful invizibil al timpului prin care și-a țesut devenirea. creștea peste tot, eram peste tot, noțiunile căpătau alte sensuri, îmbrăcat unul cu celălalt, înțelegând unul prin celălalt, escaladând unul pe umerii celuilalt, am ajuns într-o lume stranie; aici apăreau din nimic, unde nu te așteptai, cai și iepe călărind unii pe umerii celorlalți, lei și leoaice mușcându-și reciproc mușcăturile, turme de bivolițe albe zburând deasupra turmelor de bivoli pestriți. nechezatul se auzea de sus și de jos, tropăitul din zi și din noapte, răgetele din anotimp și din timp. pentru că nu înceta să apară, pentru că nu mă săturam să mă scald, puful devenea tot mai fin, atractiv, visam pare-se o realitate în care deveneam vis, multiplicat pe milioane de perne uriașe visam milioane de realități. miliarde de albine zumzăiau prin milioanele de pajiști în floare și ea apărea din nimic și fiecare milionime de vis se mutiplica în milioane de milionimi și ea apărea din nimic. dă-le un nume îmi șoptea dumnezeu, dă-le naibii un nume viselor tale, iar milioane de șoapte, ale milioanelor de dumnezei, se depărtau spre toate dimensiunile și ea apărea din nimic.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate