poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2015-06-30 | |
viața merge mai departe,
castelele din aur masiv se lovesc de cavalerii sihaștri ai pământului și de aici ne pomenim că drumul ce ni se deschide este însăși inima noastră prinsă între cele mai crunte zboruri. Șoptești încet de tot cumva te eliberezi, redevii copilul din verile trecute când degetele tale miroseau a flori de câmp. Nu-ți păsa dacă cerul se făcea negru și toate păsările cădeau de pe sforile lor. Dacă îndrâzneai să deschizi ochii puteai să juri că ești curat și fericit până la sânge că tot ce trăiești se întâmplă numai o dată, Dumnezeu știe. Singura teamă era ca nu cumva să crești 10 ani într-o secundă și să dispari în lumina unui fulger albastru. Nu-mi puteam închipui că bunica a avut cândva o tinerețe, că-n părul ei alb împletit au mai rămas câteva fire de păr de culoarea florii în care soarele s-a ascuns pentru veșnicie. De atunci am visat-o o singură dată, ferestrele miroseau a ploaie și îngerii umblau desculți pe noroi. Bunica stătea în fața casei cu poze în mână plângea și printre lacrimi mi-a spus că Dumnezeu are un loc preferat pentru singurătate. Acum din tot acel pământ a rămas o cruce rece pe care o decupez și mi-o pun la inimă.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate