în lobul frontal al emisferei sunt procesate
gândirea abstractă, voința , capacitatea de decizie
și tot timpul puterea de a o lua de la capăt,

în spatele ei, la mare distanță
e amygdala
acolo unde secretele rezervoarelor de energie inundă
neuronii și plajele

acolo sunt falezele, valurile albe și dure care au despicat
deja fricile,

secretul boabelor de mac care știu sa producă morfina,
[ deseori, când întorc capul și scriu despre tine sau moarte,
simt macii crescând. ]

*
în rest, sunt nopțile reci ca niște leoaice sătule adulmecând prăzile pe care le vor devora îndată
ce li se va face foame, acel ceva care crește

cu putere în noi, în timp ce suntem recunoscători pe deplin
orașului /dealurilor încărcate cu iarbă neagră

smoalei proapăt turnate în jurul gardurilor de sârmă ghimpată,

în rest, trecem
în drum spre grădina din nordul orașului, pe lângă pușcărie,
foamea nu se potolește - e nevroza care ne împinge înainte, ne consumă oasele
până la cele mai mici ciozvârte,

acestea sunt resturile în care se va face ordine și atunci va fi cu adevărat liniște,

[ sau
e doar dragostea ]

o nevroză pe care nu vrem să o distrugem,
pe când toate informațiile au intrat deja în sistem
și sunt procesate, precum cărnurile separate mecanic, așa ajunge
încet, la noi,

o pastă care ne hrănește zi și noapte cu frumusete, ură și frică,
anestezice care se scurg odată cu soarele,

prin artere și vene.