tăcând ne pierdem timpul
sorbit pe-ndelete
întunericul ca o cafea tare
te ține treaz în fața nefericirii
moartea face schimb de viață
la distanță

mi se pare nepotrivit să ne tatuăm
semne pline cu noapte

iubirea este sâmburele
fructului dorit îi suntem carnea
tăcerea ne mănâncă tacticos
la masa ei

ne-ar face bine să recapitulăm
îmbrățișările fierbinți în zăpezile de altădată
pețitoare tăcerea avea gânduri bune cu noi
ne lăsa să ne cunoaștem
cum cunoaște bărbatul pe femeia lui

și-acum se bagă între noi
cu pălăria de paie oprește soarele
fictiv
strecor nisip printre degete și meditez
cum trece viața