umblat prin miezul celor nevăzute
corola de o taină mi se umple
și-un Adevăr în mine-a prins să umble
Minciuna-i în în petale seci, căzute.
dezmăț în noaptea neagră e de umbre
iar Moartea Coasa abitir și-ascute
de ne rugăm la Domnul să ne-ajute,
ne lepădăm de graiurile sumbre.

te locuiesc de-o vreme-n rugăciune,
când îl ivoci ca pe-un amant pe Crist;
mocnește focul sub un vag tăciune,
dar drumul tău spre rugă este trist;
vin îngerii în aspră legiune
să-mi amintească -n mine că exist.