rătăcesc pe drum îndurerat
până și sticla asta îmi spune
vezi că ești prost cătălin
semnele erau în fața ta
de ce încerci să fugi de inevitabil
mai bine adio
mă fac că n-aud
și mai iau o înghițitură
sunt o fantomă printre oameni
sunt o fantomă prin parc
bântui până ajung pe străzile cu copaci
îmi place să merg pe aici
dar și frunzele copacilor
foșnesc azi adio
mă fac că n-aud
muzica la maxim în căști
mai iau o înghițitură
sticla e alta
mă uit direct în soare ca să orbesc
încerc să fug de inevitabil
până la urmă va fi bine așa-i
mă întorc beat și împăcat
chiar și numele acelei străzi
îmi spunea adio