poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ Auto-denunț ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2015-05-28 | |
Răcoarea ce anunță înserarea,
După o zi ce te-a-ncălzit, aproape, Nu va opri în tine “sângerarea” Unui păcat ce s-a născut sub pleoape. Lovit misterios în nemurire, Când paradoxul stă la baza fricii, Te reculegi, aproape-n nesimțire, Și-ncepi să înțelegi munca furnicii. Nu eu sunt cel ce-ți mângâie obrazul Și te sărută cald pe fruntea roză; Nu eu sunt cel ce ți-a furat topazul, Și ți-a lăsat în schimb acea mimoză. Că te iubesc și că-mi rodesc fiorii Unui uitat tărâm al fericirii, Mi-e martor chipul dulce al candorii, Cu care tu m-ai săvârșit iubirii. Trăiesc și tot trăiesc fără dorință, Te-am regăsit și te-am pierdut, deodată; Mărturisesc că-acolo-n neființă, Nu-ți am închipuirile de fată. Mă porți și te-am purtat ca pe-o icoană, Mă lasă anii, dar murind încet, Mă voi convinge singur de o rană Neoblojită, sus, aici în piept. Acum, când îmi închei această fază, Stropită din belșug cu amăgire, Te am, și când te chem îmi vii pe-o rază, Numită în tăcere, fericire!
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate