Mai știi? Seara-și făcea de cap
prin oraș,
noi - doi străini căutându-se prin cearșafuri.
eram a ta, dar viața te chema prin fereastră
spre alte poeme nescrise.
ai luat câteva cadre, fotografii de pus la rană
în ceasul singurătății.

Nu-ți este frică? - încercai să mă sperii,
aș putea fi un om rău, un criminal, un obsedat.
ce-am mai râs!
frica și dragostea n-au făcut niciodată
casă bună.

când am plecat, prin geamul autobuzului
viața-și recăpătase culorile gri,
doar ochii tăi verzi mă urmăreau de departe.
ploua mărunt, așa cum plouă de la facerea Lumii...