poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ Apoi reîncepe forfota obișnuită
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2015-05-23 | | fiecare om privește în afara lui caută fructele vieții în interiorul altora părându-i-se mereu mai coapte mai aromate și pomul unde cresc verde dând pe dinafară de înalt și de lumină cu pielea plină de curcubeu nefericiții își văd doar ploile păsările încărunțite de frig hipnotizați de pustiu nu încap nici într-o umbră de furnică se zbat în ei până le deraiază șira spinării și nu mai găsesc niciun loc umbros pentru seceta ucigătoare gârboviți în pliul de întuneric prin care se privesc uneori nu simt râul de foc zvârcolindu-se a zbor de rândunele și oftează oftatul cheamă tristețea la hotare în chip de bufniță neliniștea se instalează și macină un gol măcinat de alt gol în care distanța nu e măsurată de Dumnezeu nopți și zile strâng la piept un pumn de lăcrămioare e felul lor orb de-a aduna rodul de-a înțelege zborul în timp ce le cade soarele în brațe în realitate realitatea mea desigur fiecare om este un geamăt de pasăre înăbușit de alt geamăt de pasăre și tot așa până se adună un stol prin care viitorul nu se arată și în loc să-L încerce cu sufletul înmuiat în lacrimă pe Dumnezeu se prăbușește și clachează lăsând să treacă peste el șirul de zmei care ar fi putut fi în locul pietrei sub care umbra nu poate exersa saltul în propria ființă și-un puf de lumină se stinge de la sine fără să fi încercat să fie doar atât să fie...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate