cred că v-am mai spus
mama a fost țigancă
ea avea câteva obiceiuri stranii
pe care
mai târziu nu le-am mai întâlnit la altcineva
bunăoară
primăvara lua niște vase de lut
și le umplea cu pământ de flori
dar nu punea în ele nicio sămânță
se uita des spre cer parcă aștepta ceva
o să pună dumnezeu alduitul în ele ce vrea el
spunea mama făcându- și cruci mari ca măicuțele la mănăstire
și peste puțină vreme vasele de lut ale mamei
erau pline cu flori de tot felul
unele străine locului venite cine știe din ce lumi depărtate
grădina mamei arăta ca un cămp înflorit
albinele și fluturii nu plecau din ograda noastră
și toată strada mirosea a tămâie
și mama nu le îngrijea deloc nu le uda nu le plivea
dumnezeu avea grija de ele de primăvara până toamna
înainte să cadă bruma
mama lua vasele de lut și le punea în tindă
și le acoperea cu o velință țesută de măinile ei
cu flori de camp dintr-un ținut
care nu căpătase încă
un nume