mi-ai pus coroană de spini și m-ai etichetat: expirată
m-am prelins ca spuma
în halbe clocotește amarul
n-am suportat niciodată izul de mucegai
îți albește fața și-ți înnegrește plămânii
în mine fără de iubire putrezește speranța

iar la Gambrinus cântă încă o chitară

vrei tot fără să dai nimic
dar eu
negustor de neam dâmbovițean
apă cu maluri împuțite de mercantilism
nu agreez postura de idioată
n-o să pricep de ce nu-mi poți oferi un surâs pe un coltuc de vise
sau parfumul unui dans€™ pentru un te iubesc
au obosit zilele
caut sub dogoarea unor țâțe mari din care atârnă maternitatea
șolduri colțuroase guri flămânde
turle de biserică ce put a pește
la porți de suflet plozii își leapădă părinții
durerea naște alți monștrii

notele sau scufundat într-o mocirlă în care nici apa nu mai miroase a cer

iar la Gambrinus a amuțit chitara