nu pot
și nici n-aș vrea să dorm
vreodată cu gura deschisă

printre copii umbla demult
o vorbă
”închide gura că
intră musca cu trăsura”

da
în somn
câte se pot strecura

fără să fie pusă o strecurătoare la gură
în ea rămasă căscată în voia
inconștientului nocturn/diurn
multe pot intra

puful diferitelor vegetale sunt
la fel de periculoase ca și unele
gâzulițe care ar putea-o confunda
cu găoacea strâmtă a ascunzătorii

cazuri rare cum a fost al lui Rareș
l-a înțepat o viespe
în rădăcina limbii

a strigat de câteva ori
mamă
mor Doamne mor

H– de urgență

pentru el s-a mai putut face
doar înmormântarea
după trei zile

cânt Preludiul III
în do diez major
de I.S. Bach
s-a lipit un puf
de plop
de-o clapă pe care-o apăs intermitent
un sol diez

sărăcuțul de el

îl privesc cum țopăie
în dans neregulat
i-o fi plăcut

din Pufu mai zboară câte-un puf
și-n perioada când nu năpârlește

de îl vede când se-nalță din blănița lui
clănțănește nervos să-l prindă
ca pe muștele nevinovate ce
dau târcoale resturilor
nu doar de mâncare

uf
tot greul pe mine
să fac ordine-n curte

puful gâștelor mult
îmi dă de furcă

nu-l pierd din colimator

o găleată c-un pic de apă
o măturică uzată
sunt armele din dotare

tiptil mergând spre
ungherele unde-i aciuat
stropesc abundent
cât o ploicică sănătoasă

îl îngrămădesc repede
cu măturoiul în gunoi
și scap de necaz

cu Pufu după mine apoi
mă recreez zburdând

poposesc la puful păpădiilor
frumoasă copilărie
puf-puf

cu uf până-n deal
fără uf la vale

puf-puf