te port în auz ca pe-al nemuririi havuz
din vorbele tale picură miere minele în sinea lui piere
el e învățat cu vorbe murdare
nu cu feciorelnică ardoare,
buba fiirii mele doare

să se crape pământul, nu părăsesc cuvântul
(aprind lumânarea) el îmi dă demâncarea
litere prăfuite, prăjite

în oglindă un alter mă privește invers,
odaia e un invers microunivers
beau cerneală și înjunghii
un vers
cu îngereștile unghii

nimicnicia îmi bate la ușă,
bine că nu intră de-a-dreptul
s-am timp să-mi pregătesc de cătușă
pieptul