când ochii mei îți țintuiau cărarea
unde ascuns între fuioare blonde
pândea destinul numărându-ți pașii
tu-ți cătai sufletul pereche
(de)căzut de pe statuia
androginului din noi
două aripi să refacem zborul
icarului iubirii și-napoi
nu știu poate te chema mitu
să îi rescrii finalul

dar ce e scris așa rămâne
zadarnic caut vină-n soare
oricât ți-ai chinuit talentul
cu tine n-ai mai scris decât
o altă nouă tragedie...
la fel s-a repetat povestea

de ce nu poți tu oare doamne
mai am încă atâtea coaste
să maI repeți minunea
și-n somn să mi-o redai la noapte