INSOMNIA

Ciudată-i insomnia când plouă pe ferestre
și-mi curge-n amintire povești adevărate,
sau picură neliniști care-mi inundă starea
flămândă de repaus și de absența ta.
Mașini grăbesc pe stradă spre cuiburile goale,
câte o umbră vie pe lângă ziduri trece,
bruneta noapte udă și ora-n târziată,
amestec de secunde cu picături străine.
Ciudată-i insomnia când mi se vrea stăpână
și-mi răscolește mintea cu întrebări tăcute.
Ce să-i mai spun nebunei care mă-mbrățișează
cu șoapte și iscoade înfipte-n eul meu,
îmi răsucește trupul pe patul răstignirii,
se uită ca o fiară la somnu-n așteptare
lângă veioza stinsă cu ceasul ticăind.
Deodată, ca pe-un înger văd blândul chipul tău
și zâmbetul adoarme meduza-insomnie,
somnul mă-mbrățisează și-mi dăruiește-un vis:
noi doi zburam ca fluturi pe-un cer de paradis.