moartea a mușcat din mine cu o poftă rușinoasă
curgea pe barba ei ascuțită sângele meu
ronțăia cu ochii pe jumătate închiși
la întrebările mele
până când a albit de furie
și m-a lăsat neterminat

moartea a mușcat cu sete și-a plecat
mă mută din loc vântul venit dinspre ocean
m-acoperă cu frunze și nisip
pe stâncile Moher
vezi că puțin din ce-am rămas nu m-am uitat

șoptesc pescarului meu chiar acum
răspunsuri la întrebările pe care ea le-a mâncat

moartea caută să mă sfârșească
dar eu mângâi ochii ei fără viață
și râd parșiv fără să mă vadă
pentru că ea nu știe

...puțin din ce-am rămas sunt vie