adevărata diferență dintre oameni și străzi o simti atunci când distanța devine depărtare și mecanica zilei de mâine se coase cu ață albă pe linia de trezire
te agăți de lumină de apa rece de bara unsuroasă din tramvai tigare tuse țigare tuse mecanica zilei de mâine e mecanica zilei de azi rotițele se învârt pe ascuns doar noi ne oprim
câteodată mă înghesui în scaun ca într-un pântec și câteva secunde mă gândesc de unde a pornit totul
anul nașterii
ziua blândă în care a apărut lumea
bunicii care nu au apucat să o vadă
și din inima fierului simt rotițele speriate că ar putea încetini
mecanica zilei de azi e mecanica zilei de ieri în lumea asta cu străzi încurcate ca venele unui robot distanța devine uneori depărtare atunci timpul curge la fel dar mult mai plăpând de parcă ai putea să nu mori
de parcă ai putea să te bucuri la nesfârșit de așteptare ca o rotiță de fier dintr-un ceas