mă grăbeam
o femeie girofar în orgasm
îmi croia locul prin lumea de douăzeci de ani
aveam o pereche de blugi peticiți
părul încâlcit prin fumul barurilor de noapte
suporta tot mai greu nesomnul
mașina mea veche peste zece ani
îmi purta răbdătoare alcoolul în portbagaj
opream să mai alimentez cu alcool și benzină
femeile intrau și ele pe bon
un tva
24 la sută
mă grăbeam să scap de uzine
benzenul și c.o.doi-ul
alcoolul
mă bântuiau prin vene
mintea mea încropea viitorul și visam

ea
prăbușită în sala de marmură
rochia în valuri izgonea
o rămășiță de epavă spre mal
ascultam cum îndoielile înotau în jurul meu
și muțenia ei izbea
ploaie sărată
flăcările vorbelor mele nu reușeau să ilumineze
decât o mică parte din pustietatea dintre noi
aceleași năluci ne defilau sub pleoape
în sala de marmură albă precum o tăcere uitată de-a
mea
mă îndoiam în mine sub genunchii ei reci
păsări urcau sufocate prin corpul meu
ieșeau prin ochi și zburau

mă grăbeam