sunt un antierou perimat
îți rescriu paradisul pe un colț de pernă
mă îmbat cu sângele lunii prier


atracția ta devine gravititațională
fluturii sunt puși la loc de cinste


ți-am predicat și despre adolescența irișilor
în epoca victoriană, atunci când
cupidon devenea o copertă de album
iar comportamentele deviante niște abații


ne spălăm picioarele unul altuia cu buzele închise
ochii nu au de ales
ei dau murdăria mai departe
închizând clipirile fascinației,
devenite din ce în ce mai oarbe.