inima mea e o casă în care se adună praful. are altă textură, se spală greu, în lumea asta de plastic și polistiren și termopan, pe care dai cu soluție sau spray și, gata, totul devine ca nou. inima mea se spală greu, ca un eșec, ca o rușine, inima mea transpiră ca o mașină căzută în apa murdară a dîmboviței.

inima mea e violentă. inima mea e rea. inima mea te sperie cînd devine imaginea unei femei care are fetișuri sexuale cu păpuși hîde, pe care le sărută cu poftă în locul unde ar trebui să fie organele sexuale. oo, și mai mult, inima mea e macabră. dacă te uiți în ea vei vedea o femeie ce lungește deliberat nașterea, pentru că are orgasm.

fracturare hidraulică. așa se ajunge la ea.
la dragoste cu dragostea, cum ai spune la dracu.

pentru că inima mea e rece și umedă. un mort în ploaie. prea frig pentru a te juca, prea multe omizi congelate, nesfîrșită așteptare. nici o transformare. doar îngheț, capul unui copil cu freză einstein acoperit de zăpadă carbonică. acoperit de rîsetele celorlalți. acoperit de rînjetele voastre de păpuși barbie.

singura mea toleranță e respirația.
respir cît mai puțin, pentru un sînge cît mai soios, ca petrolul. ca ea să nu se vadă cît e de murdară.

face dragoste cu eroul, numai o dată. cînd e îngenunchiat.

îl învață să se predea, pentru a-mi savura țipătul.




777


acum cerul de pretutindeni înconjoară furia brutei.

ea n-a mai spus un cuvînt de secole. e doar un șir de explozii, cum ar mesteca dinamită.

felul ei de a se privi pe sine, ca o fată care probează rochii putrezite în oglindă, e sîngele.
privire tentaculară.

și cît a ținut la mine, ca un salt rupt în două.
și cît m-a ridicat, ca să-mi dezmierde lipsa.

despre singurătate, nimic nou. aplauze la eșecul tuturor ploilor.
și o curvă lovită în plin de un camion. șoferul în vise erotice cu strangulări, cu amputări.
a ales mătase pentru înmormîntare, a ales fără mătase pentru priveghi.

îi puteți spune inimă, cînd organul e încă erect?