te răsucești în mine și mă zgârii
virgină adânc în coaste
parcă ești o floare
o umbră de moarte ce te scuturi
un Dumnezeu teribil în noaptea
fără împăcare
pe căi de alb un vânt turbat
în livezi pomii au încărunțit de tineri
lumina curge verde în crizanteme
iar noi pictăm cu mov în cer
păcate grele

te-ai construit din piatra stâncii arse
amestecându-te cu lacrimi ce mă udă
maiestuos
în dimineți cu lună
iar noaptea înmugurește carnea în tine
și se aude
un zvon de mir suav icoană bizantină
e caznă grea în noi
și greieri lustruiți de iarba crudă
pe lângă casurile din turn
trec păsări și ne trece vremea

eu vin culoare caldă peste umbră
floare de sânge arsă de poeme
cu luna colcăind în oase a lene
un turn ciudat cu focul ars pe umeri
sunt doar lumină fără întuneric
poate un gând cumva misterios
un dangăt trist surâs de brumă
în piept tot sângerează albastră
o mlaștină și nimeni nu observă
se rup sigilii în carne și se vede cerul
în tâmplă îmi stau ascunse sub trei peceți de aur
tot felul de himere

tu treci prin somnul meu sublimă
și te lovești cu sânii de întuneric
treci nuntă rătăcită în umbră
cu părul palid printre îngeri
caii sălbatici se întorc în cai
în mânji în armăsari
sau iepe lungi nebune

tu locuiești de o viață în oglindă
cu pleoape arse
de fier topit și praf de lună
și-un nimb mâncat de viermi și râme