credeam în povestiri cu final neașteptat
citeam trei pe două biciclete
și aventurile soldatului svejk pentru a îmi limpezi ochii
de prea mult julien sorel sau emma bovary
ca să nu mai spun scarlett o’hara
culegeam castane de pe trotuar fiindcă erau frumoase
le împingeam cu vârful pantofului să schimb și eu ceva
pe tabla de șah a lumii

când treci de treizeci de ani e ca atunci când citești cuvinte
dintr-o limbă necunoscută
te miri că aproape le ghicești înțelesul după cum se unesc literele
te gândești că chomsky avea mai multă dreptate decât pare
despre structurile lingvistice înnăscute în timp ce piaget
încerca să îl răstoarne pe dumnezeu și lucrurile care se leagă între ele
prin numere sau legi orfico-pitagorice
începi să crezi că diavolul a fost primul liberal al lumii

așa au apărut alte târguri de fericiri sacre sau profane
oamenii făceau cristaloterapie piramidoterapie
mai lipsea ca femeile să își sfințească fardurile fiindcă bărbații
își sfințeau oricum mașinile și rozariile de pe parbriz
de voie de nevoie toți credeau în dumnezeul lor
se adunau de-a lungul apelor de munte prăjeau mici
toți din amestecuri de carne
își puneau ochelari de eclipsă priveau soarele
luna parcă se coborâse pe pământ dar grătarele fumegau
copiii jucau volei și viața era o plajă era o mare
unde poliția îi amenda pe cei care nu făceau valuri

azi îl visez pe dumnezeu bătrân
cu sacul plin de castane necomestibile
în spate