insistența de a exista permite remunerarea anilor
când m-am născut a murit în mama fătul
te deschid să intru în tine prin sărut
am chei la poarta inimii tale atârnă în cuierul fericirii
superbia aceasta nu ține mult se diluiază până la apă
stă în ochii tăi tu stai așa fără nici un gând
ai văzut că e bine și mi-ai defrișat partea din stânga
acolo țineam rămășițele de la ospățul zeilor
să am demâncare de dat sufletului

existam prin amputarea piciorului de lemn
prin defrișarea luminii de întuneric
cântec de adormit micimea, piticii fraudau basmele
de mă vei plagia vei adormi în cămașa de forță
nu-ți înțeleg lumânarea
planetele s-au aliniat în singurul scop
de a mă alunga din vise
mergeam la braÈ› cu trei sirene interzise
coada de pește nu li se vedea din fuste
mi-am ales gândul cel mai curat inima lor s-o guste

în logos-ul defunct îmbrățișez un punct