BACOVIANÃ



Pe tăvi de-argint, amestecate fructe
își risipesc aromele în casă
în iarna asta cam răutăcioasă
cu porumbeii zgribuliți pe la fereastră.
În rame, pe pereți, picturi cu anotimpuri,
icoanele-afumate mă urmăresc cum tac
privind biblioteca gemând de mii de cărți
și bufnița-argintată cu două perle-n ochi
urcată sus pe raftul cu amintiri rămase
din catastrofa vieții din care m-am salvat.
E cuibul sau cavoul care m-adăpostește
de strada agitată în dublu sens riscat,
pendula bate ora de când stau nemișcat
în pacea lenevită pe biata canapea
și-aștept emisiunea cu știri din lumea largă:
războaie și violuri, hoții și accidente,
partide și revolte și vremea cum va fi.
Dar sună telefonul și-aud cum spui mereu:
ce faci? trec pe la tine? mi-e dor de chipul tau.