se aruncă cei mai frumoși dintre oameni
cuvintele lor murdare și ferestrele acelea surde
de unde migrează mâniile incolore
ale unei doamne neelucidate


în vocea mea
și-au făcut cuib întrebările carnivore
și gloanțele smulse
din sufletul celor uciși până aproape
de spatele tău gol unde
o altă zi este pe cale
să se prăbușească