Cu sufletul deasupra de trup
respir viața pusă între ghilimele,
nisipul din oase sub șipotul apei
trece prin carne mai departe odată cu gândurile
și zilele vin să-mi mărturisească iubirea.

Când intru la loc în casa din piept
în clipele când îmi mângâi simțurile,
îți aștept cu-nfrigurare manifestarea posesivă
în care ochii sorb lumina,
adorm pe umărul îngerului de catifea
ce-mi șoptește numele tău
face un semn și pleacă.