Risipa legii printre buzele tale,
sinistra mea statuie.
Chiar nu simți sirenele durerii?

Căldura ta nu-mi conferă alinare.
(Chiar deloc).
Privirea ta nu-mi stârnește pasiune.
(Chiar mai puțin decât crezi).
Duioșia ta e inobservabilă.
(Chiar dacă tu ai impresii rivale).
Pielea ta cenușie mă-ngrețoșază.
(Chiar nu vezi că-s plictisit?).
Încercările tale de seducție sunt penibile.
(La fel de penibile ca un vierme strivit).
Încă mai ești aici?
(Și nu, nu am chef de prețiozități).

Crema palpabilă,
irosită pe nouă cozi de pisică.
Venin indus de milenii
de dureri succesive.
Am venit, am văzut, dar sunt înfrânt.

Am venit, am strivit, am fugit.
Da, pentru că noaptea mă urmează.
Am venit, am fugit, m-am ascuns.
Desigur, pentru că ziua mă vânează.
M-am ascuns, am dormit, am urât.
Normal, pentru că ura mă-ncălzește.
Iar acum simt legea pătându-mi buzele reci.
Ce caută buzele tale lipite de-ale mele?

Noapte din nou, fum trist și vechi.
Mă urmărești, mă săruți.
Dar nimic nu-i palpabil în zările clipei.
Mă atingi, mă săruți.
Dar totul este vizibil în apusul respins.
Mă respingi, mă dezguști...
Dar m-am plictisit,
mă duc să-mi tai o venă.