am luat o pauză de la dragoste
ca să stau să mă gîndesc la tine eventual
să scriu ceva despre morți
adică despre mortul din mine care a înviat odată
cu primul nostru sărut.
mortul din mine odată
atît de mort și acum
atît de viu.

am luat o pauză de la viață ca să scriu despre moarte
desprea moartea care apare pe fața mea cînd sunt singur
și mă privesc la lumina jarului de la țigară
în luciul întunecat al băuturii din pahar
și nu mă recunosc, nu mă recunosc
cum un îmbrăcat nu-i mai recunoaște
pe cei goi.

am luat o pauză de la dragoste
ca să mă gîndesc la tine
treaba asta aduce cu momentul acela cînd îți lipești
țeava pistolului de tîmplă și
în capul tău gîndurile sfîrtecă la fel ca gloanțele.
acum pot să scriu despre morți
acum pot să scriu despre mine, acum mă opresc
din prefăcătorie.

te iubesc, dar mă opresc din dragoste ca să mă vezi
așa cum sunt fără dragoste:
mort și sumbru
ca o pereche de inițiale scrijelite în ciment.
ca un loc de joacă dezafectat
unde numai vîntul și ploaia
se mai joacă.
un pat fluorescent și moale care îți citește
poftele ca un mentalist gîndurile,
un pat în care nu s-a făcut
niciodată dragoste.

mă opresc din dragoste ca să-ți spun gîndurile
mele cele mai sumbre despre moarte.
totul e de vînzare
muncesc doar ca să plătesc o chirie
primesc întotdeauna vești proaste
viața e o boală cu transmitere sexuală
trăiesc în bucurești nici măcar
nu pot spune ca woody allen
ultima oară cînd am fost într-o femeie
a fost cînd am vizitat statuia libertății.

nici măcar nu sunt trist sau melancolic
nici măcar nu sunt la fel ca toți morții
eu n-am acea lumină ciudată, nici zîmbetul indescifrabil
care le apare pe față doar morților și îndrăgostiților
doar celora care primesc iubire
la iubire.

eu nu, eu doar
m-am oprit din dragoste ca să-mi admiri moartea
ca pe-o culoare stranie, mult prea stranie
pentru un dormitor.