Mă rog de tine să mă lași,
Cu corpul tău să mă-ncălzesc,
Sunt un creat Dumnezeiesc,
Ce face-n tine primii pași.

Mai lasă-mi mâna mea păgână,
Virgină-ntinsă dintr-un vis,
Din așteptatul lui aprins,
Să sting-a timpului furtună.

Și gura să-ți sărut avar,
Să-ți las pe buze nemurirea,
Iar tu să-mi dai împărtășirea,
Pe feciorelnicul altar.

Cu-albastrul cerului în noi,
Să ne iubim iar fără teamă,
Să trecem muritoarea vamă,
Ce o purtam străini în doi.