poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2015-02-23 | | o să ajungem să ne iubim, Phoebe, cu absint în loc de sînge. vom trăi de parcă totul se va dărîma în jur, numai noi vom fi de neatins. doar dintr-un sărut vom face lumea să revină la starea primordială, doar dintr-o atingere pe care corpurile noastre muritoare o vor împărți vom face trupurile păsărilor să se întoarcă în trupul primei păsări, frumusețea să coboare în frumusețea dintîi, dragostea cea atît de omenească să dea înapoi pînă la iubirea facerii dintîi. timpul nu va mai avea trecut, va fi un prezent continuu în care noi o să ne iubim. din dragostea noastră se vor naște toate corpurile cerești, cerul, se va naște locul gol din toate lucrurile și noi îl vom umple cu numele noastre. în felul acesta toate lucrurile se vor iubi, podeaua se va îndrăgosti irevocabil de masă, vîntul de perdele, pămîntul va iubi iarba, luna pielea ta albă și strălucitoare, stelele luciul ochilor îndrăgostiți. moartea va iubi și ea tot ce-i supus pieirii, doar noi vom fi nemuritori. o să ajungem să ne iubim, Phoebe, iar aceasta va fi și apokatastasis, și ekpyrosis, va fi infinit ca părul iubitei lui dumnezeu. din el voi desprinde o șuviță, o voi aprinde, în lumina ei infinită îți voi vedea sufletul. o să te țin în brațe cum pictura culorile sale. dragostea te va atinge ca soarele prin struguri în fericirea beției. vom păși în furtună iar furtuna va părea o adiere în pletele noastre de culoarea vinului turbat. toate cuvintele, în toate limbile, nu vor vorbi despre altceva decît dragoste. o să-ți dăruiesc creioane și vei ști că în creioanele acestea locuiește tot ce putem simți și trăi. ne vom iubi, Phoebe, ca în fața unei catastrofe. nu ne va păsa de nimic, pentru că iubirea, știi, e ca un tăietor de lemne în fața unei păduri nesfîrșite și fermecate. de va tăia un fag, un stejar va crește în locul lui, de va tăia un stejar, pomul în care cresc toate fructele va răsări în locul lui. o să ajungem să ne iubim, Phoebe, vom îngheța și vom dezgheța ca o flacără de apă. un cataclism cumplit va fi iubirea noastră, ne vom iubi și lumea întreagă va fi de plastilină iar dragostea un copil.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate