cu ochii tăi sub boltă de neagră-a ta sprânceană
mă-nvii din crama veche să fiu în rând cu sunții
căci moartea vine grabnic te treacă pragul punții
nu mormăi aiurea, sudat de damingeană

sudat de damingeană nu mormăi aiurea
prin ceață de pleoapă e lesne-a nu trăi
e lesne-n spânzurare hălădui pădurea;
doar pârâiaș de sânge din inimă-ți grăi:

aburcă-mă-n trăire, că doar îți cer puțin
prin aburii beției din moarte gust, nu-mi place...
speranța nu o pierde de-n brâu doar te rețin,
îi zic cu mâna dreaptă, cea fluturând a pace

și fluturând a pace, sudat de damingeană
precum e steagul iernii închin și eu din geană