Am invocat un înger,

că nu mai văzusem soarele...

și nici stelele prin praful din cer;

profetul satului cântă orbește,

într-un ritual tradițional sub ploaie...

că nici asta nu mai reușește, să ne spele păcatele.

Și nici norii nu mai sunt, cum obișnuiau să fie.

Cine se mai întreabă azi, de va mai ajunge înger!?



Hrăniți de propriile nostre mistere inventate,

mișcând lucruri cu forța și cu mintea,

gustând din sine și preocupați de ură și magie,

de proști și răi ce suntem,

ne-am înzidit!