Noaptea prunului cules este tristă
ca o zeiță fără portofoliu
de unde pălinca a furat mărgele.

Dincolo de măruntaiele prunelor rumene
stă tăria de caracter a sâmburelui
care îndulcește pulpa cărnoasă
din care se distilează lacrima coaptă.

Curge ca uleiul din budana de stejar
mai galbenă decât pletele femeii
ce se ferește să guste elixirul răcorii
și-i respiră aroma cu subțirele nărilor .

Culegem împreună stelele din ghearele nopții
ne culcăm dând semne de culoare-n iubire
în cuibul răpitor unde-i tot mai plăcut,
să nu uităm tristețea prunului cules
rămas o casă fără copii
pe miriștea iernii.