poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ Auto-denunÈ› ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2015-02-15 | | Luminile se-mpreunau, se fâțâiau în linii, păsări, clipoceau lung, apăsate ca pe clapele de pian. Era uÈ™or d'imaginat, căci Debussy cânta în locul lor, aprins în reverii È™i prins în radio. Iar noi ne învârteam ca doi mesteceni, mestecam, copii veÈ™nic infometaÈ›i fiind, prezentul; tu mi-l scupai în gât, iar eu nu-i agățam decât întregul printre crengi, sorbindu-È›i constelaÈ›iile din ochi, adulmecându-le, roind în jurul tău ca o planetă. Chiar crezi că cresc mesteceni din capotă, ei ca noi? Crezi că se uită cu ochi largi È™i moi È™i ei la stele È™i-È™i spun cum îți spuneam eu È›ie: „Aia mai albă parcă-i aluniÈ›a gurii mele“, „Daca gura È›i-e lună, răspundeai, „atunci È›i-e steau'-alună, fie.“ Te mângâiam prin tremur È™i-È›i vorbeam despre cum trebuie să luăm în seamă È™i pe-ăla cel mai mic din galaxie, „Dar steaua ce-mi arăți e mare...“ „Esti sigur?“ Nu te aÈ™teptai să te lovesc c-o întrebare aÈ™a de-absurdă, îmi zâmbeai iar eu tăceam, încrezătoare.
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate