poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2015-02-15 | | Luminile se-mpreunau, se fâțâiau în linii, păsări, clipoceau lung, apăsate ca pe clapele de pian. Era ușor d'imaginat, căci Debussy cânta în locul lor, aprins în reverii și prins în radio. Iar noi ne învârteam ca doi mesteceni, mestecam, copii veșnic infometați fiind, prezentul; tu mi-l scupai în gât, iar eu nu-i agățam decât întregul printre crengi, sorbindu-ți constelațiile din ochi, adulmecându-le, roind în jurul tău ca o planetă. Chiar crezi că cresc mesteceni din capotă, ei ca noi? Crezi că se uită cu ochi largi și moi și ei la stele și-și spun cum îți spuneam eu ție: „Aia mai albă parcă-i alunița gurii mele“, „Daca gura ți-e lună, răspundeai, „atunci ți-e steau'-alună, fie.“ Te mângâiam prin tremur și-ți vorbeam despre cum trebuie să luăm în seamă și pe-ăla cel mai mic din galaxie, „Dar steaua ce-mi arăți e mare...“ „Esti sigur?“ Nu te așteptai să te lovesc c-o întrebare așa de-absurdă, îmi zâmbeai iar eu tăceam, încrezătoare.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate