trezindu-mă c-un dinte durându-mă te mușc
cai verzi de pe perete îi împușc
tu ai plecat trezindu-te cu graba
se vede treaba
că în zarea ta spre nicăieri
erai plecată de ieri

să nu-mi trimiți iubito de-amorul tău scrisoare
sub biciul depărtării de cruce e ninsoare
sărutu-l țin pe buze
mai mult să mă amuze
dar înfricat
până și mărul s-a stricat

sunt fiul omului, femeie
tu ești o coastă înlutită pe alee
ne latră javrele
când merg la braț cu tine
parcă i-am înjunghia în retine
de ne biciuie cu palavrele

în fine,
totul inițial e bine
pe floarea iubirii se așază albine

mai apoi,
când noi
șoptim despre
un cuib de viespe
cu emfază
în pieptul nostru se așază