void
de la capăt
nu începe să destrami ziua
este inima mea pornită călare pe nori se întinde o stea
și în urma ei culori murdăresc ochii
bătrâni

nu m-am născut
ci în palmele tale m-ai strâns buchetul de flori
de câmp
aproape de sânul pământ
volum, aproape, apoi brusc
o smucire de sudoare și sânge
între spații
(ce se despart sau se strâng)
o liniște deplină

nu
dar tu, culegând irizări de lumină, tu, zic eu
tu
ai știut

și de la capăt

(tăcut
ca o bătaie de inimă
noaptea deschide un drum sub păsările cu trup de lemn
pe cer niciun semn)