Icar, căzut în valuri de turcoaz,
Lovești zadarnic cu-aripile largi
Eterna neliniște a mării,
Te zbați în van în mreje de destin
Nu poți să te ridici din nou spre cer,
Cu-ncetul, puterile te lasă,
Greutatea valului te-apasă,
Îți accepți sorțul greu și efemer,
Rezervat ție de un zeu meschin,
Reproș pentru trufia-ncercării:
Sfera credinței tu ai vrut să-o spargi,
Mereu spre soare sufletul viteaz
Þi-ai înălțat, mai sus, mereu mai sus,
Nici unei zeități nu te-ai supus.