2.
stau și mă întreb
din ce țară vin și pleacă iubitele
lungile languroasele și eterice precum copacii
care m-au îmblânzit și m-au făcut animalul lor de companie
vagoanele vânt se rostuiesc în gara
unde le întâlnesc coborând
și multe îmi cer un foc fumează în timp ce le car valiza
cu coada ochiului întunecat mă privesc
și bagajul îmi pare mai ușor
la primul motel facem dragoste
o năvălnicie și o răbufnire între noi
goi
doar o voaletă peste chipul ei atâta îi cer să poarte
dimineața și cearceaful rămân fără cută
precum un sân de fecioară sub ie
nici o urmă sau geamăt din noaptea trecută

1.
te-am sărutat ca primă trecătoare
ieșind din crâșma unde își beau sîngele damnații
de-a valma în fumul și tristețea scorojită a pereților pulsatorii
duceai o valiză și purtai o voaletă poate era prea seară afară sau în mine
oricum nu m-au încurcat prea tare la sărutul apăsat
nici seara nici voaleta
miroseai a puritate a femeie și ceva parfum
simțeam o plăcere diabolică să îți strecor damful de rachiu ordinar printre buze
dar mi-ai răspuns la sărut și te-ai desprins
urându-mi noapte bună iubitule și deși nu vorbeai pe limba mea
te-am înțeles

3.
copacii mă cheamă și îmi aruncă o frunză înainte de toamnă
le-o aduc înapoi la rădăcina umbrei
stărui cu ochii după trenuri și păsări
nu știu din ce țară vin iubitele
și nu știu unde pleacă