mă trezesc vorbind în dodii
până și noaptea în somn
mai mereu de unul singur

dodiile mele sunt și în versuri
două
trei
câteodată patru
alte dăți chiar și mai multe
dodii albe sau în rime

îmi fac de cap cu dodiile
spre miezul nopții când mi se
întind ochii spre așternut

pe jumătate adormit
nu vreau nici în ruptul capului
să cedez tentației

atunci se bagă-n seamă nevastă-mea
Doda

greu de închipuit
cu strigături nimerite
în do diez major
pe alocuri cu inflexiuni minore

bărbate
ți s-a ars vreo diodă
lasă orice dodă pe mâine

cu dodiile tale
iar îmi scoți peri albi
mă faci să-mi ies din pepeni

acușica-mi sare țandăra
gata
ajungă-ți

nu de alta
dar încep și eu a dodii
și de-o fac eu
nu mai dormi în casă

părăsesc dodiile mele
și mă alătur vrerilor nevestei

calmi
am alternat în dodii ceva timp
după care ne-am prins
într-o îmbrățișare fierbinte
complăcută amândurora
finalizată prin închiderea ochilor

cu bateriile-ncărcate
dodiile pot fi de calitate
așa-i Dodo

casc în zori de câteva ori
zgâindu-mă soarelui roșiatic
pe jumătate ivit

în fața oglinjoarei
pusă provizoriu pe cerdac
mă ferchezuiesc de zor

pregătesc terenul pentru un puț
din care să izvorască dodii
năzdrăvane

plec apoi
pe dealuri să caut
dedițe