pasiunea bunicii a rămas
moștenire înrămată
pereților mei încărcați ca
holurile unei expoziții
o galerie de artă

câtă răbdare a putut avea
m-am întrebat de multe ori
văzând-o căutând prin
molozul morman de piese
al imaginilor puzzle

sărbătoare mare atunci
când orice nou tablou terminat
era adus de lucrătorul atelierului
„Rame – la Tache”

o ramă lată
frumos modelată
aurită
demnă de pasiunea și răbdarea
rămase prizoniere sub sticlă
încadra miile de fragmente
îmbinate perfect între ele
precum cărămizile în pereții unei case

erede
tot ca ea ar trebui să fac și eu
doar că mă încurc
în tot ce găsesc pe drum

o păpușă abandonată de vreun copil răsfățat
un soldățel fără pușcă și baionetă
roți de biciclete
butelii
aragazuri
mașini de spălat

cuie mari și mici – bune de bătut în perete sau cine știe unde
bile de diferite mărimi – undeva ar putea fi bune, nu?
șurubele și șuruburi – pot fi de folos undeva când nu mă aștept
piulițe chiar și de 24 – cândva le-oi găsi locul
potcoave – dacă o să-mi cumpăr cal

să nu plictisesc
nu continui lista

totuși o gumă
nu de mestecat
pe care să o tai cu foarfecele în fâșii de 1 cm
mi-ar fi de folos pentru o praștie

jocul copiilor de-a vânătoarea
poate încă nu-i interzis la țară

sau mănuși
una azi
una mâine
poate vreodată
le voi putea împerechea

nu mi-e rușine să mă aplec
după lucruri pierdute
sau aruncate de alții

le verific
le curăț
le dau o nouă față

nu îmi sunt de folos mie
le dau de pomană

nu primesc daruri să le pot dărui
dăruiesc doar ce găsesc
vreau să ajung și eu în rai

unul care seamănă la obiceiuri cu mine
a început să își facă vilă
din materiale recuperate
de ici-acolo ce-i drept

și azi încă-i neterminată
nu vă spun după câți ani

n-am de gând așa ceva
însă ce-mi trăsnește prin cap aia fac
și mă conformez devizei
RRR