vindecarea
este o formă de a muri pe neașteptate,
peste umbră,
atât de sensibilă în lumină,
trece o altă umbră,
un tramvai
care vrea să o înfășoare sub roți,
din ea
ne vom împleti veșminte,
vom îmbrăca fiecare cămăși
care se încheie totdeauna la spate,
va exista cineva, în cele din urmă,
care să le tragă la sorți,
cu un accident domestic seamănă vindecarea,
în cada plină cu apă și spumă,
ca o magnolie care nu a mai vrut să trăiască,
înțelegi că singura formă prin care poți evada din trecut
e să arunci uscătorul de păr
conectat la nervii tăi de om care doarme puțin,
căruia-i place să urle ca lupii, în coit,
căruia-i lucesc ochii pe cât de întunecați sunt peștii
abisali și totdeauna ursuzi,
sis, atunci când mori pe nepregătite,
te duci să-ți speli umbra de pe asfalt
și ea pur și simplu o rupe la fugă,
hlizindu-se